Ne-am obisnuit de mult: la Montréal, nu intampinam cu ghiocei primavara calendaristica, ci cu zapada. Dar ce se intampla cu sarbatorile pe care le tineam, in aceasta perioada, in Romania? Martisorul, 8 Martie? Mai asteapta doamnele sa primeasca o floare in zilele respective?

Se mai simt barbatii obligati sa faca gesture speciale? Mai poarta cineva snurul alb-rosu? Am adoptat sarbatorile de-aici, pentru ca ne e mai usor sa intram in atmosfera generala sau inca ne straduim sa pastram cateva traditii?

Am plecat in cautarea raspunsurilor, printre romanii din Montréal.





Romanii au adoptat foarte repede, la ei acasa, sarbatoarea Sfantului Valentin, un import occidental. Cum traditia vesticilor era mult mai bine conturata, i-a “luat fata” cat ai clipi sfrijitului nostru Dragobete, care oricum tragea sa moara. Nici macar data Dragobetelui nu-i prea cunoscuta, desi e in aceeasi luna cu Valentine’s: 24 februarie.


Martisorul pare insa mult mai rezistent ca traditie. Unii se straduiesc sa-l tina an de an, chiar daca departe de Romania e ceva mai dificil. Pentru romanii nascuti sau crescuti aici, e unul dintre puti­nele obiceiuri romanesti simpatice si usor de integrat: se tine la data fixa - care nu-i complicat de retinut, dat fiind ca e vorba de un simbol al primaverii - si are un semn distinct si inedit: snurul alb/rosu, cu sau fara alte brizbrizuri. Un alt atu important este acela ca nu presupune mese traditionale sau alte complicatii.
Cat despre 8 Martie, Ziua femeii, ea e mai mult un fel de nostalgie. Pentru unele doamne, mai ales.


Sincer, sarbatoarea de Sfantul Valentin am inceput s-o tinem doar de cand suntem aici. Este un bun prilej sa mancam ciocolata impre­una cu copiii si, practic, sa ne rasfatam un pic, asa cum faceam in Romania de 8 Martie. Intotdeauna merg la restaurant cu sotul, dar locul eu il aleg. De 1 Martie, pri­mesc, de obicei, marti­soare de acasa. Si recunosc ca, de fiecare data, am lacrimi in ochi. De 8 Martie, incerc de 6 ani sa le explic femeilor cu care lucrez ca este ziua noastra, dar ele prefera sa serbeze Ziua mamei. Asa ca, in ziua res­pectiva, sun acasa, in Romania sau ne felicitam intre noi, ro­mancele de aici. (Alice, Laval)

Sfantul Valentin nu-l serbez, il consider gol si comercial. Insa intotdeauna ii cumpar sotiei un martisor si neaparat un buchet de flori pe 8 Martie. Vine primavara si ea chiar e frumoasa ca o floare. (Sper sa citeasca ce i-am scris.) (Ilie, Montréal)

As zice ca Sfantul Valentin e singura sarbatoare care sparge lunga iarna pe care-o traim aici. In primii ani, nu am sarba­torit-o, fiindca nu imi spunea ni­mic. Sa-i spun sotiei ca o iubesc pe 14 fe-bruarie... Ii spun mereu si, oricum, mi se parea exagerat sa tinem o Zi a indragostitilor, cand aveam deja peste 15 ani de casnicie.
Dupa un timp, asa cum am adoptat, datorita copiilor, Halloweenul, am adoptat si Valentine’s si chiar ne-am obisnuit sa o serbam. De obicei, ne intalnim cu alte cupluri de amici si petrecem la un restaurant. O oca­zie sa mai iesim din casa si sa se simta si nevasta-mea bine. Si eu cu ea. Martisorul este o poveste care a ramas acasa, desi mai primim, uneori, prin posta, marti­soare din tara. Iar de 8 Martie, in primii ani, aveam obiceiul sa ii ofer un buchet de flori, dar acum, recunosc, de multe ori nici nu stiu cand a trecut ziua cu pricina. (Doru, Rive-Sud)



Incercam, pe cat posibil, sa pastram sarbatorile din Romania si sa ne acomodam cu cele de pe-aici. De Sfantul Valentin, mergem la restaurant. Anul acesta am fost la un restaurant romanesc, unde am fost foarte placut impresionati de modul in care s-a organizat petrecerea.
De altfel, de Valentin ne pla­ce sa dan­sam. Martisorul e o sar­- ba­toare care imi starneste nostalgii: mirosul de primavara, ghioceii, tigancile cu zambile, femeile gatite si frumoa­se... Nu avem aici asa ceva, asa ca, la 1 martie, ma bucur ca mai raman doar cate­va saptamani de iarna si gata. Iar 8 Martie era ziua in care noi, feme­ile, eram rasfata­te: ni se da­dea drumul acasa mai repede de la servi­- ­ciu, eram coafa­te, vesele, frumos imbracate. Toate aveam bratele in­carcate de flori si era mare rusi­ne pentru un barbat sa nu ofere o floa­re unei doamne.
Continui sa serbez, dar nu cu acelasi entuziasm. La lucru, putini stiu ca este ziua noas­tra (doar cei din Europa de Est); nici gand sa-ti dea seful drumul mai devreme. Am insa un grup de prie­tene bune si iesim sa ne distram intre noi, fetele. (Raluca, Montréal)



Nu prea sunt genul de om care se da in vant dupa sarbatori prestabilite. Cu atat mai putin dupa cele comerciale, iar acum toate, pana si Craciunul sau Pastele, au capatat aceasta tenta. Merg cu prie­­tena mea la petreceri de Valentine’s mai mult pentru ca asa isi doreste ea, dar cred ca barbatii, in general, nu au nevoie de asemenea pretexte pentru a iesi din rutina si a se simti bine intr-o seara. Iar mar­tisoare ofer - cateodata, cand gasesc intamplator - colegelor de la lucru, care sunt de alte nationa­litati, fiindca pentru ele e o curio­-zitate si se bucura sa primeasca asemenea atentii “exotice”. Si mie mi-a placut cand am primit, la inceput de an, un banut “porte-bonheur” de la un coleg mexican. (Catalin, Montréal)

De 8 Martie si Martisor mi-ar placea sa merg la restaurante ro­ma­­nesti. Altfel, printre localnici, nu simt acea bucurie ca se apropie primavara. E si normal - alta cultura, multa zapada. Am fost o data, pe 8 Martie, la un restaurant rusesc si a fost frumos si acolo. Dar ma bucur sa vad ca anul acesta se organizeaza petreceri la restaurante romanesti, abia astept! (Jenica, Laval)

Eu si prietenul meu, care este tot roman, sarbatorim Sfantul Valentin, ca toti colegii si prietenii nostri. Prin cluburi si restaurante sunt multe evenimente organizate special. Martisorul il primesc in fiecare an de la bunica, de acasa, din Romania, iar despre 8 Martie stiu doar ca este ziua femeii. (Anca, Montréal)

Halloween, Sfantul Valentin si alte inventii comerciale... La inceput ni se parea caraghios sa ai o Zi a indragostitilor, dar am sfar­sit prin a o serba si noi. Martisorul imi ramane insa o sarbatoare draga, o renastere si o bine­cuvan­tata aducere aminte a primaverii romanesti. In fiecare an cumpar cu sfintenie martisoare pentru fetele mele. Cand erau mici, le purtau ca bratara. Acum le ofer si le lasa intr-un colt de camera.
Eu continui sa le ofer in fiecare an si, de atfel, il port pe-al meu 9 zile din luna martie si sunt mandra de el. Colegii ma intreaba, la serviciu, ce reprezinta, iar eu le raspund cu placere. Odata, am oferit colegei mele peruviene un martisor, pe care l-a purtat pana in iunie. De 8 Martie, ne intalnim in fiecare an cu o familie de prieteni si iesim la un restaurant rusesc sau romanesc. Recunosc ca am fost cam de­cep­tionata de restaurantele romanesti, dar sper ca optiunile sa fie mai variate anul acesta si sa avem parte de petreceri si spectacole de calitate. (Daniela, Montréal)