Guvernatorul Bancii Nationale, Mu­­gur Isarescu, a primit din mainile presedintelui Basescu cea mai inalta distinctie a statului roman, Steaua Roma­niei in grad de Colan. Doar doi oameni au mai primit aceasta onoare: marele om de stiinta George Palade si Patriar­hul Teoctist, nu se stie pentru ce merite.

Recunosc ca am dubii cand prese-dintele decoreaza pe cineva, dupa ce si vechiul PSD-ist Gabriel Oprea, dezertat la PDL, a primit o distinctie. In cazul gu­ver­natorului lucrurile sunt mai nuan­tate. El a ratat in fiecare an, patru ani la rand, tintele de inflatie. Cu alte cuvinte, prognozele celei mai serioase institutii financiare din Romania au fost gresite. Cu toate acestea, el este considerat guru-ul finantelor romanesti, ceea ce este putin ingrijorator pentru nivelul de pregatire al celor care se ocupa de banii tarii.

Inflatia este un indicator extrem de folositor, daca este calculat cu acuratete. Tehnic, inflatia se calculeaza pe baza unui cos de produse de consum dintre cele mai diverse, considerate indispen-sabile pentru viata oamenilor. Fie­care produs are o pondere in acest cos, de la oua pana la automobile. Preturile lor sunt verificate in fiecare luna, iar varia­tiile fiecarui produs, precum si ale co­sului in ansamblu ne spun cu cat s-au marit preturile. Aceasta este rata infla­tiei.

Anul trecut, Isarescu a mizat pe 3,5% din PIB, iar in realitate au fost 4,75 procente. Responsabil pentru masurarea inflatiei este Institutul National de Statistica.

Cosul dupa care INS stabileste in­flatia este de pe timpul lui Pazvante Chio­ru’. Acest afurisit de cos ar trebui sa tina seama de evolutia preferintelor de consum ale populatiei sau de gradul de civilizatie. Sapunul nu poate avea ace­easi pondere in cosul inflatiei din Ro­ma­nia si in cel din Elvetia, din simplul motiv ca elvetienii consuma mai mult sapun. Cum, invers, tigarile trebuie pu­ternic reprezentate in Romania si foarte putin in Tara Cantoanelor.

O realitate in viata romanilor de acum o reprezinta imobiliarele, fie ca vorbim de chirii sau de van­zari - cum­parari. Ei bine, imobiliarele nu intra in cal­culul inflatiei in acest moment. Cu un asemenea cos gaurit, inflatia este apro-xi­mativa si poate de aceea Isarescu nu se streseaza prea tare.

Am vorbit de inflatie ca sa reali­zam ca lumea se face ca lucreaza. Una din conditiile de acordare a imprumutului de la Fondul Monetar este respecta­rea tintei de inflatie. Romania nu respecta acest criteriu (s-a mizat pe 3,5% si a iesit 4,75%) si totusi FMI tocmai ne-a mai promis inca 2,3 miliarde de dolari, care vor intra la buget pentru plata sala­riilor si a pensiilor. Adica imprumuturi care se vor topi in consum si nu in investitii. Si vor fi platite, cu dobanda, de toti romanii. Romania ar fi putut avea o inflatie de 20% si tot am fi primit banii. Pentru ca banii, o repet pana la plicti­seala, trebuie sa alimenteze cu lichiditati companiile straine din Romania, care au ce­rut cu insistenta imprumutul.

Romania nu este decat un spectator platitor al acestui spectacol grotesc, in care deciziile au fost luate de mult. In acest scenariu, prospat decoratul Isa­rescu are un loc de frunte. El gireaza tranzactia one­roasa pentru Romania, de la inalti­mea unei competente indoielnice. Isarescu este salvatorul tarii - aceasta este o axioma, nu mai trebuie demonstrata.

Dupa mine, decorarea guvernatorului cu cea mai inalta distinctie este felul in care Basescu si oamenii sai de la pu­-tere apreciaza pasivitatea cu care primul om al finantelor romanesti a privit indatorarea tarii, mentinandu-i la putere. Cum bine zicea cineva intr-un comentariu, Isarescu a primit Steaua Romaniei in grad de Ciolan.